Asist. univ. drd. Ioan Lazăr
Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale
Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Avocat Baroul Alba
Rezumat
Biletele la ordin fac parte din categoria titlurilor de credit ce au o utilizare frecventă în practica comercială. Împreună cu cambia, a cărei folosinţă este practic insesizabilă în relaţiile dintre comercianţii moderni, prezintă particularităţile specifice perioadei în care acestea au primit o consacrare legislativă prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin.
În perioada regimului comunist Legea nr. 58/1934 a devenit desuetă ca urmare existenţei unor relaţii comerciale doar între agenţii economicii de stat, care, de regulă, în cele mai multe cazuri constau într-un schimb de mărfuri fără probleme de natură litigioasă. Incidenţa Legii în economia „epocii de aur” a fost insesizabilă fapt ce a salvat-o practic de la o abordare expresă în legislaţia comunistă.
După Revoluţia română din decembrie 1989, în contextul apariţiei proprietăţii private, a schimburilor economice între entităţile comerciale cu capital privat şi a vidului legislativ în materie comercială, alături de vechiul Cod comercial, Legea nr. 58/1934 a fost unul dintre motoarele care au facilitat renaşterea capitalului privat românesc.
Problemele pe care le aduce o reglementare renăscută practic după 50 de ani derivă din specificul realităţilor sociale la data la care Legea nr. 58/1934 a fost adoptată. Opoziţia la executare în materie cambială se conturează ca o procedură atipică dreptului procesual contemporan, ca o reminiscenţă a procedurii civile antebelice. Vechiul Codul de procedură interbelic prevedea opoziţiunea în materie de executare silită, ca o alternativă la contestaţia la executare sau ca o cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor definitive puse în executare silită.
Cuvinte cheie: bilet la ordin; opoziţie; titlu de credit; titlu de creanţă; executare.