en fr
RRDJ nr6 universul juridic magazin
Indexari internationale
CEEOL HeinOnline
Newsletter
Vreti sa fiţi la curent cu promoţiile Editurii Universul Juridic? Scrieţi mai jos adresa dvs. de email.
Aboneaza


Universul Juridic magazin

Pe marginea unei decizii de neconstitutionalitate

Prof. univ. dr. Ioan Leş
Facultatea de Drept „Simion Bărnuţiu”
Universitatea Lucian Blaga Sibiu

Rezumat

O recentă decizie a Curţii Constituţionale privitoare la încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc a provocat reflecţii doctrinare extrem de critice. Autorul, în cuprinsul studiului de mai jos se alătură opiniilor promovate de literatura de specialitate, înfăţişând şi consecinţele negative determinate de decizia nr. 458/2009 a instanţei constituţionale.
Decizia criticată este considerată de către autor a nu fi în concordanţă cu rolul activ şi statutul actual al executorului judecătoresc, care nu mai poate fi calificat ca „un agent al administraţiei” şi nici ca funcţionar al instanţei de judecată. De asemenea, se apreciază că noua reglementare introdusă prin O.U.G. nr. 42/2009 reprezintă un regres evident în materie de executare silită, întrucât generează un formalism exagerat, determinat de necesitatea depunerii fiecărui act de urmărire la instanţa de executare; o atare situaţie este de natură a birocratiza activitatea executorului judecătoresc şi de a introduce un formalism lipsit de utilitate practică.
Studiul evidenţiază şi o viziune a instanţei constituţionale contrară spiritului promovat prin Proiectul noului cod de procedură civilă, care în materie de executare silită propune reguli şi principii de natură a spori rolul executorului judecătoresc şi de a limita controlul instanţei de judecată asupra actelor de urmărire silită. Controlul de legalitate al executării este însă întotdeauna posibil, şi poate fi promovat pe calea contestaţiei la executare, dar realizarea actelor de urmărire nu trebuie condiţionată de aprobări prealabile având un caracter excesiv formal. În acelaşi context, autorul subliniază existenţa nejustificată, în prezent, a două formalităţii procedurale care condiţionează declanşarea urmăririi silite: investirea cu formulă executorie şi încuviinţarea executării silite.

Cuvinte cheie: învestire cu formulă executorie; încuviinţarea executării silite; neconstituţionalitate; competenţă; instanţă de judecată; executor judecătoresc; proces civil.