Lect. univ. dr. Evelina Oprina
Judecător Judecătoria Sector 6 Bucureşti
Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir
Rezumat
Instituţia întoarcerii executării silite, reglementată de dispoziţiile art. 404/1-404/3 C. pr. civ., devine incidentă în situaţia în care, după efectuarea urmăririi silite, are loc fie anularea titlului executoriu, fie anularea actelor de executare, creditorul având, în consecinţă, obligaţia de a restitui debitorului tot ceea ce a primit prin executarea silită. Acţiunea având ca obiect restabilirea situaţiei anterioare este, însă, guvernată de disponibilitate, instanţa neputând dispune din oficiu o asemenea măsură.
Mai trebuie precizat că acţiunea în restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul unui act anulat nu se confundă cu însăşi acţiunea în constatarea nulităţii actelor nelegale de executare reprezentată în această fază procesuală de contestaţia la executare. În acest scop, din punct de vedere procesual, cel interesat are posibilitatea să aleagă între mai multe căi procedurale.
Având finalităţi diferite, capetele de cerere privind contestaţia la executare, pe de o parte şi întoarcerea executării silite, pe de altă parte, vor fi supuse în mod distinct obligaţiei de plată a taxelor judiciare de timbru, neexistând nicio raţiune pentru care, în funcţie de calea procedurală aleasă de parte în acest sens, să se introducă o distincţie pe care legiuitorul nu a urmărit-o şi care ar fi de natură să adauge la lege.
Obligaţia de natură fiscală analizată în prezentul demers se datorează prin raportare la obiectul acţiunii, iar nu în funcţie de calea procedurală aleasă de parte pentru valorificarea dreptului său.
Cuvinte cheie: taxă judiciară de timbru; contestaţie la executare; desfiinţarea titlului executoriu; întoarcerea executării silite.