Aplicabilitatea art. 6 par. 1 din Conventia Europena a Drepturilor Omului in litigiile fiscale - Comentariu asupra cauzelor Janosevic c. Suedia si Vastberga Taxi Aktiebolag si Vulic c. Suedia

Asist. univ. drd. Zdanovschi Alice Cristina Maria
Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative,
Universitatea Crestina “Dimitrie Cantemir”

Rezumat

Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului utilizeazǎ noţiuni care primesc calificǎri diferite în multitudinea sistemelor juridice ale statelor europene semnatare. În acest fel, necesitatea de a crea pe cale jurisprudenţialǎ un sistem de noţiuni autonome faţǎ de calificǎrile naţionale s-a impus cu forţa unei evidenţe. Iar, pericolul recurgerii la noţiuni dependente de definiţiile din dreptul intern a fost sesizat şi de cǎtre instanţa de la Strasbourg. Astfel, confruntându-se cu noţiuni cu caracter vag sau nedeterminat, care dobândesc semnificaţii diferite în funcţie de legislaţiile naţionale, Curtea va detaşa aceste noţiuni de contextul lor juridic naţional şi le va conferi un sens ,,european”, permiţând o definire uniformǎ a angajamentelor asumate de state.
Mulţumitǎ acestor noţiuni autonome se poate pune problema  aplicabilitǎţii dispoziţiilor art. 6 par. 1 sub aspectul civil sau penal în litigiile fiscale.
Astfel, Curtea a subliniat cǎ, potrivit unei jurisprudenţe constante a organelor Convenţei, art. 6 par. 1 nu este aplicabil ,,contestaţiilor” ce ţin exclusiv de domeniul dreptului public şi, în special, procedurile fiscale ca atare, deoarece nu au caracteristicile unor contestaţii cu caracter civil. De altfel, împrejurarea cǎ se poate demonstra natura ,,patrimonialǎ” a unui litigiu nu este suficientǎ ca acesta sǎ fie cuprins în noţiunea de ,,drepturi şi obligaţii civile”, mai ales atunci când natura obligaţiei în litigiu rezultǎ din legislaţia fiscalǎ.
Pe de altǎ parte, Curtea a decis, cu valoare de principiu, cǎ, în anumite condiţii, procedurile jurisdicţionale privitoare la taxe şi amenzi fiscale pot constitui acuzaţii în materie penalǎ, intrând, astfel, în domeniul de aplicaţie - sub aspect penal - a dispoziţiilor art. 6 par. 1 din Convenţie, stabilind criterii potrivit cu care o sancţiune fiscalǎ poate fi asimilatǎ unei acuzaţii în materie penalǎ, în sensul art. 6 par. 1.
Mai trebuie precizat că, deşi formularea art. 6 din Convenţie pare a nu viza şi executarea unei hotărâri judecătoreşti, însăşi practica Curţii dovedeşte contrariul, pe de o parte, prin declararea ca admisibilă a unei cereri adresată Curţii, ce este întemeiată pe încălcarea art. 6 alin. 1, cât şi prin motivările date în cadrul unor hotărâri din care reiese că art. 6, îndeosebi alin. 1, se aplică în cazul neexecutării unor hotărâri judecătoreşti definitive şi obligatorii.